1. O documentare pe internet punctează următoarele lucruri despre tine: Ești Partener EY România, ai deja aproape 14 ani de când te-ai alăturat EY. Ai absolvit facultatea de drept a Universității Babes-Bolyai din Cluj-Napoca. Departamentul pe care îl conduci la EY, People Advisory Services, e unul extrem de respectat în Europa.

Internetul, totuși, spune doar o parte a poveștii. Dacă ar fi să te descrii în câteva paragrafe, ce-ai spune despre tine?

Claudia Sofianu: Aș spune că sunt mamă a două fetițe – de 7 ani și respectiv 3 ani – pline de energie și voie bună și care au profitat intens de această perioadă în care am lucrat de acasă, începând cu jumătatea lunii martie. Sunt pasionată de istorie și arheologie și îmi place foarte mult fotbalul. Tatal meu a fost un suporter înflăcărat al echipei de fotbal Steaua, iar eu aveam cam 7-8 ani în perioada ei de maxim succes și am păstrat această pasiune.

Din punct de vedere profesional, aș mai adăuga că, în aprilie, în mijlocul stării de urgență, am preluat conducerea departamentului People Advisory Services (PAS) pentru regiunea EY CESA, care include Europa Centrală şi de Sud-Est şi Asia Centrală şi care cuprinde 31 de ţări. Păstrez, în același timp, și conducerea practicii din România. Aceste ultime 3 luni au fost cele mai intense din întreaga mea carieră în consultanță de până acum, întrucât foarte puține din soluțiile consacrate de management al business-ului și al capitalului uman au putut fi aplicate ca atare.

2. Dacă ar fi sa scrii o primă pagină de ziar cu câteva dintre momentele importante ale carierei tale, care-ar fi titlul cel mai important? De ce i-ar interesa el pe cititori?

CS: Un titlu ar putea fi «Drumul către succes nu e întotdeauna cel plănuit, însă pasiunea te poate duce acolo unde îți dorești».

Cred că trăim într-o lume în care contează în primul rând la ce ești priceput, care sunt abilititățile și pasiunile tale, mai puțin relevant devine acum care este specializarea din școală, de exemplu. În plus, persistența și curiozitatea de a explora zone noi pot aduce oportunități nebănuite.

Să detaliez puțin. Încă din copilărie mi-am dorit:

1) să fiu absolvent al Facultății de Drept al Universității Babes-Bolyai din Cluj-Napoca și

2) să ajung judecător.

Primul vis s-a împlinit, iar pentru a ajunge judecător am dat examenul la Institutul Național al Magistraturii în 2003, examen pe care nu l-am trecut însă. Îmi aduc aminte și acum cât de mult m-a afectat această nereușită, din fericire doar pe termen scurt. Îmi propuneam să încerc din nou, dar, în același timp, voiam să rămân în București și pentru asta aveam nevoie de o slujbă. Am avut ocazia să lucrez ca și consilier juridic la câteva firme de consultanță nou înființate, mici și foarte mici, unde însă trebuia să fac «de toate» - dreptul muncii, comercial, etc. – si asta a reprezentat un start bun din punct de vedere profesional.

Am prins repede gustul muncii în mediul privat, dar cochetam în continuare cu ideea de a încerca din nou să intru în magistratură. Joburile respective îmi permiteau să mă întrețin, dar simțeam că nu mă provoacă suficient.

În 2006 am avut de ales între:

1) o detașare pe durată lungă în Elveția, la Geneva (oferita de angajatorul de la acel moment și pentru această oportunitate le sunt recunoscătoare și acum) – ideea era de a înțelege ce înseamnă acolo Legal Managed Services și de a încerca ulterior dezvoltarea unui business similar în Romania; respectiv

2) o poziție de Consultant Senior, specializat în imigrare, în echipa EY ce se numea la acel moment «Human Capital » (in prezent PAS). Masterul meu în Drept Comunitar al Afacerilor m-a facut să renunț la Elveția și să cred în șansa pe care România o avea ca urmare a aderării la UE în 2007. Implicit, pentru specializarea mea (domeniul imigrării) urmau să fie schimbări substanțiale de legislație, proceduri etc. Eram, la acel moment, singura din departamentul de Taxe al EY care aveam specializare în Drept exclusiv, restul colegilor fiind absolvenți de Științe Economice, cu predilecție.

În 2010 am preluat conducerea echipei de PAS din România, iar în 2016 am ajuns Partener al EY România. De la 5 oameni în echipă, in 2010, am crescut la aproape 40 și am reușit împreună să dezvoltăm un business care a crescut exponențial în ultimii ani.

3. Poți să-mi explici, în câteva fraze, un concept cu care lucrezi în fiecare zi și pe care oamenii obișnuiți ar trebui să-l cunoască mai bine? Învață-mă să văd cu alți ochi ceva cu care lucrezi zilnic. Ceva ce-mi e util să știu eu, un om obișnuit.

CS: Pentru că tot s-a terminat de curând sezonul, mă voi referi la declarațiile anuale pe care trebuie să le depună persoanele fizice rezidente fiscal în România, pentru raportarea anumitor venituri (din chirii, activități independente de exemplu) și plata taxelor aferente. Noi asistăm mulți clienti cu acest proces.

Avem 4-5 luni pe an în care lucrăm la pregătirea acestor declarații. Subiectul ne dă destul de mult de gândit, din mai multe motive: legislația se schimbă foarte des, termenul de depunere se modifică (de exemplu anul acesta s-a schimbat de 2 ori: de la 15 martie la 25 mai și pe urmă la 30 iunie) și chiar declarația în sine poate da bătăi de cap pentru că nu este foarte ușor de completat chiar și de către un consultant fiscal. Mă întreb adesea cât de facil este, pentru o persoană care nu are cunoștințe fiscale, să o completeze și să depună, atunci când are o situație a veniturilor mai complexă.

Complicat sau nu, persoana fizică ce a obținut venituri în anul fiscal precedent este direct răspunzătoare pentru depunerea declarației la termen, plata impozitului pe venit și a contribuțiilor sociale la timp, și dialogul cu autoritățile fiscale, în vederea clarificării oricăror inadvertențe.

Deși au trecut câțiva ani de când este în vigoare acest regim de auto-raportare și plată, găsesc surprinzator că nu este pe deplin cunoscut sau înțeles mecanismul, unii contribuabili persoane fizice așteptând în continuare deciziile de impunere emise de autoritățile fiscale.

4. Ai o putere magică. O data și doar o singura data, poți șterge un obicei negativ al oamenilor din jurul tău. Ai o singura încercare și atât. Ce-ai schimba?

CS: Aș schimba obiceiul oamenilor de a fi indiferenți la ce se întâmpla în jur, aș vrea să existe o magie care să redea puterea empatiei, spiritul civic și omenia celor care le-au pierdut sau au renunțat să mai creadă în ele.

5. Ești ghidul unui grup de străini care vin în România pentru prima dată. Ce nu ți-ai dori să vadă?

CS: Aș evita, pe cât posibil, străzile cu gropi și trenurile care fac 2 zile, indiferent de destinație. Altfel, aș avea atâtea frumuseți de arătat. Nu aș ascunde partea săracă și arhaică a României, care are un farmec pentru străini, însă infrastructura și reteaua de transport cred că sunt esențiale pentru ca acei turiști sa rămână totuși cu amintiri frumoase și dorința de a reveni.

Eu sunt născută în Baia Mare și îmi aduc aminte că prin 2006 făceam 12-14 ore cu mașina de la Bucuresti până acasă. Timpul e mai scurt acum, dar drumul la fel de provocator – alternanța de bucăți de autostradă cu drumuri naționale ce trec la nesfârșit prin sate…

Și, cu siguranta le-aș arâta Maramuresul. Trăiesc în București de aproape 20 de ani deja, dar este în continuare locul de unde îmi iau energia pozitivă și inspirația, de fiecare dată cand reușesc să ajung acasă.

6. Care crezi că ar fi punctul vital de a cărui schimbare ar depinde modernizarea accentuată a României?

CS: Nu cred că există o formulă predefinită pe care să o putem aplica, dar eu aș miza pe combinația potrivită între:

1) investiție puternică în educație și

2) tehnologizare și digitalizare adevărată, atât în mediul privat, cât și în mediul public.

Această pandemie ne-a ajutat într-un mod ciudat și puternic să vedem și mai clar nevoia de a ne concentra pe cele două de mai sus. Fiind optimistă de fel, mai dau o șansă României în a dezvolta și implementa strategia potrivită în perioada următoare.

7. Primești, zilnic, o groaza de informații din mai multe surse. Cum decizi în care ai încredere și în care nu?

CS: Trebuie să recunosc că nu e deloc ușor să alegi. Lucrând cu legea de atâția ani, am căpătat, evident, obiceiul de a verifica textul actului normativ pentru a valida, de exemplu, o știre ce apare în media, în măsura în care există aceasta posibilitate. Pe urma, aleg surse «validate» care s-au dovedit de încredere de-a lungul timpului. Fără să sune prea partinitor, cu avocatnet.ro am o “relație” încă din 2001, când eram în facultate încă și când informația nu era atât de ușor accesibilă. Nu aveam nici abonament la Monitorul Oficial, care apărea doar în format fizic atunci, și un cont de student la avocatnet.ro mi-a schimbat viata. Altfel, recunosc că nu mă uit aproape deloc la TV în afara de filme și documentare, de exemplu.

--

Nota redacției: Mai multe despre Claudia puteți afla de pe profilul ei de Linkedin sau din pagina de prezentare de pe siteul EY România.