Persoanele care, în timpul lucrului, se accidentează sau acuză simptome ale unor boli vor avea dreptul, pe perioada în care nu mai pot lucra, la plata unei sume de bani. După ce anunță faptul că au probleme de sănătate, se evaluează starea acestora și, dacă se constată că aceștia și-au pierdut temporar, din cauza activității, capacitatea de a lucra, sunt îndreptățiți să primească un venit pentru toată perioada în care vor absenta de la serviciu, numit indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă.

În schimb, dacă în urma consultației medicale se constată că incapacitatea de muncă nu este datorată activității prestate sau condițiilor de muncă, se consideră că este vorba de o boală, nu de un accident de muncă. În acest caz, persoanele care nu mai pot munci temporar vor primi o indemnizație de concediu medical.

Indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă este plătită, începând cu a patra zi de la data accidentului, de către autoritățile statului. Indemnizația se plătește pe toată perioada în care angajatul nu poate lucra și pentru toate zilele, inclusiv pentru sărbătorile legale nelucrătoare.

Totuși, angajatorul este cel responsabil pentru asigurarea veniturilor salariatului în primele trei zile de la producerea accidentului. Astfel, acesta trebuie să plătească angajatului salariul integral în ziua producerii accidentului și cel puțin 60% din salariu în următoarele două zile.

Și indemnizația plătită de către autoritățile statului italian reprezintă tot 60% din salariul zilnic. Acesta se calculează pe baza veniturilor salariatului din cele 15 zile anterioare accidentului. Valoarea indemnizației se majorează la 75%, dar doar din a 91-a zi trecută de la accidentul care a determinat pierderea temporară a capacității de muncă a salariatului. La calcularea venitului mediu zilnic se iau în considerare și indemnizația de vacanță sau bonusurile de Crăciun.

După un accident de muncă, un angajat poate pierde, temporar sau permanent, capacitatea de muncă. Pierderea permanentă a capacității de muncă se poate împărți în două categorii, și anume cea absolută și cea parțială. Pierderea permanentă și absolută de muncă înseamnă, de fapt, că salariatul nu mai poate lucra niciodată. În schimb, pierderea permanentă și parțială a capacității de muncă reprezintă, mai exact, o reducere a acestei capacități.

Angajații care au o capacitate de muncă redusă cu peste 10% au dreptul la o pensie de invaliditate, calculată în funcție de gradul acesteia. Pensia de invaliditate se va plăti după ce încetează plata indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă.