Încheierea unei relații de muncă se poate face prin acordul părților sau printr-o decizie unilaterală, care poate fi a salariatului (demisie) sau a angajatorului (concediere). Concedierea poate fi individuală sau colectivă. În peninsulă, pentru ca o concediere să fie considerată colectivă, numărul angajaților concediați într-o perioadă de peste 120 de zile trebuie să fie de cel puțin cinci, iar firma trebuie să aibă cel puțin 15 angajați.

Concedierea colectivă poate fi făcută doar în cazul în care firma își reduce drastic activitatea, își schimbă domeniul de activitate sau chiar se închide. Astfel, o companie nu poate reduce numărul angajaților prin concediere colectivă doar pentru a reduce cheltuielile firmei sau pentru a majora profitul acesteia.

Până la aplicarea deciziei de concediere colectivă, angajatorul trebuie să aducă această intenție la cunoștința sindicatelor și împreună să încerce să găsească o soluție pentru a nu aplica măsura concedierii colective. Posibile soluții pentru evitarea aplicării măsurii de concediere colectivă ar putea fi mutarea unor angajați pe alte posturi din cadrul companiei, mutarea angajaților la o altă firmă sau pensionarea angajaților ce îndeplinesc condițiile de pensionare.

În aceste situații, angajații au dreptul la dreptul la informare, iar firma are obligația de a le pune acestora la dispoziție documente din care să rezulte motivele pentru care s-a recurs la măsura concedierii colective, eliminându-se astfel riscul unor decizii arbitrare. De asemenea, dacă salariații consideră că motivele invocate de firmă nu sunt în totalitate reale, ei pot contesta concedierea.

Un alt drept de care beneficiază persoanele care au rămas fără loc de muncă în urma unei concedieri colective este cel de reîncadrare în structurile aceleiași firme, cu condiția ca solicitarea de angajare pe o nouă poziție să se facă la cel mult șase luni de la concediere, iar solicitantul să dețină calificarea pentru acel post.