Concediul paternal a fost introdus în legislația muncii din Italia în anul 2012 și constă în acordarea tatălui salariat, la nașterea copilului său, a unui număr de zile libere plătite. Zilele libere nu trebuie să fie neapărat consecutive, dar ele trebuie solicitate și efectuate în decurs de cinci luni de la nașterea copilului.

Concret, concediul paternal are durata de patru zile, numărul zilelor libere fiind, în prezent, dublu față de numărul zilelor libere acordate în anii anteriori taților pentru îngrijirea copilului nou-născut. Pe lângă acest concediu paternal, tații au posibilitatea de a se bucura, în mod opțional, de o altă zi liberă, dar această zi liberă se scade din numărul total de zile ale concediului de maternitate și se poate solicita doar cu acordul mamei.

În cazul ambelor tipuri de zile libere (obligatorii și opționale), tatăl aflat în concediu paternal va primi o indemnizație plătită de către INPS (Istituto Nazionale Previdenza Sociale) și egală cu valoarea salariului pentru acele zile. Practic, angajatul care este în concediu paternal primește salariu ca și cum ar merge la lucru.

Concediul paternal se poate solicita și în situația adopției unui copil, dar nu la mai mult de cinci luni de la intrarea copilului în familie.

Pentru a obține concediul paternal, salariatul trebuie să solicite acest lucru în scris angajatorului, cu cel puțin 15 zile înainte. Cu toate că acest concediu este obligatoriu și spre deosebire de concediul de maternitate, în cazul neefectuării concediului paternal, legislația muncii din Italia nu prevede sancțiuni nici pentru salariat și nici pentru angajator.