În același timp cu normele amintite mai sus a fost publicată și o listă cu actele pe care cetățenii străini sau italienii care vor să revină în țară le pot depune la autoritățile fiscale din Italia pentru a afla dacă întrunesc toate condițiile necesare pentru a beneficia de regimul fiscal special.

Regimul fiscal al rezidenților fiscali fără domiciliu în Italia

Noul regim fiscal dedicat persoanelor care au dobândit sau redobândit rezidența fiscală de curând permite aplicarea unui regim fiscal special, potrivit căruia pot opta pentru aplicarea unui impozit substitutiv de 100.000 de euro, aplicat veniturilor din străinătate, indiferent de valoarea totală a veniturilor sau transferul lor în Italia.

Condiția optării pentru acest regim fiscal este ca o persoană să nu fi avut rezidența fiscală în Italia cel puțin nouă din ultimii zece ani.

Actul normativ include și o clauză anti-abuz pentru câștigurile de capital provenite din vânzarea anumitor acțiuni. Acestea sunt eliminate din regimul de impozitare cu cotă unică dacă sunt realizate în primii cinci ani de la introducerea noului regim fiscal.

În cazul aplicării acestui regim fiscal, veniturile realizate pe teritoriul Italiei nu vor fi vizate de acesta și li se va aplica în continuare un impozit progresiv de până la 43% (plus taxele locale).

Clarificări aduse de către autoritățile fiscale

Autoritățile fiscale italiene informează că alegerea regimului fiscal trebuie făcută până la data depunerii declarațiilor de venit pentru anul fiscal în care o persoană devine rezident fiscal în Italia (până în data de 30 septembrie 2018 pentru anul fiscal 2017) sau pentru anul următor.

Chiar dacă legea stipulează obligativitatea depunerii de către contribuabil la autoritățile fiscale a unei solicitări pentru a verifica dacă i se permite aplicarea regimului fiscal, normele publicate recent lasă la latitudinea autorităților necesitatea obținerii unei confimări privind posibilitatea alegerii regimului fiscal.

Se recomandă depunerea unei cereri de evaluare (însoțită de documente) pentru a obține confirmarea legată de regimul fiscal care se va aplica.

Normele stabilesc și faptul că cererile de evaluare se pot depune înainte de mutarea efectivă a contribuabilului în Italia și, ținând cont de faptul că autoritățile din Italia au la dispoziție un interval de 120 de zile de la primirea cererii până la soluționarea ei, o cerere făcută din vreme permite contribuabilului să-și planifice mutarea în consecință.

Această cerere poate fi depusă direct la sediile autorităților fiscale din Italia, poate fi trimisă prin poștă cu confirmare de primire sau prin poșta electronică. Indiferent de metoda de transmitere, o astfel de cerere trebuie să includă:

  • datele personale și, dacă a fost obținut deja, codul fiscal. Trebuie indicată, de asemenea, adresa de domiciliu din Italia, dacă persoana a dobândit deja statutul de rezident în Italia;
  • documente care atestă statutul de nerezident în Italia pe o perioadă de cel puțin nouă ani fiscali în decursul a zece ani anteriori depunerii cererii;
  • jurisdicția sau jurisdicțiile în care persoana a avut rezidența fiscală înainte de schimbarea regimului fiscal;
  • statele sau teritoriile pentru care nu se va aplica impozitul substitutiv.

Normele aduc clarificări legate și de extinderea regimului fiscal asupra membrilor familiei. Astfel, un membru al familiei poate beneficia de același regim fiscal special, dar atunci când contribuabilul renunță sau este exclus din acest regim fiscal, aceștia nu mai pot rămâne sub acest regim fiscal special decât dacă se califică pentru aplicarea acestuia.

Persoanele nerezidente pot începe imediat procedurile prin care pot solicita regimul fiscal pentru noii rezidenți în Italia.