În actuala legislație penală italiană, vârsta minorului este considerată o cauză de neimputabilitate.  Acest lucru înseamnă că nu este considerată infracțiune o faptă care a fost săvârșită în condițiile unei cauze de neimputabilitate. Potrivit articolului 85 din Codul Penal italian, o faptă poate fi imputabilă dacă persoana acuzată de comiterea ei are capacitatea de consimțământ, și anume este acea persoană care înțelege valorile propriilor acțiuni și consecințele acestora și care reușește să-și tempereze impulsurile de moment, adoptând o atitudine potrivită situației.

Vârsta - cauză de neimputabilitate

Ca și în legislația penală din România, în Italia există mai multe cauze de neimputabilitate, una dintre ele fiind vârsta celui care săvârșește o infracțiune. Se consideră că un minor nu are discernământ până la vârsta de 14 ani, astfel că el nu poate fi judecat sau condamnat.

În schimb, dacă vârsta minorului este cuprinsă între 14 și 18, judecătorul este cel care va verifica și stabili dacă la momentul săvârșirii infracțiunii avea capacitate de discernământ și este, astfel, în măsură să-și asume comportamentul. De fapt, este necesar să se determine atât nivelul de dezvoltare cognitivă și afectivă, dar și capacitatea minorului de a înțelege aspectul negativ al acțiunilor sale și consecințele acestora. În cazul în care se stabilește că minorul avea discernământ la momentul săvârșirii infracțiunii, procesul acestuia va avea loc la singurul tribunal abilitat să judece astfel de chestiuni, și anume, la Tribunalul pentru Minori.

Tânărul adult

Legislația italiană permite folosirii procedurilor speciale de judecare la judecarea unui tânăr adult. Acesta va beneficia de procedurile speciale dedicate minorilor.

Definiția noțiunii de tânăr adult este dată de articolul 24 din Decretul legislativ nr. 272/89 “Norme de aplicare, de coordonare și tranzitorii pentru Decretul prezidențial  nr. 448/1988”. În acest articol, un tânăr adult este definit ca fiind o persoană cu vârsta cuprinsă între 18 și 21 de ani.

Astfel, toate măsurile preventive, măsurile și sancțiunile alternative, pedepsele privative de libertate și măsurile de siguranță se vor aplica respectând normele în vigoare și prin metodele prevăzute pentru minori chiar și celor care au împlinit vârsta de 18 ani, dar doar până la vârsta de 21 de ani și numai dacă aceștia au comis infracțiunea atunci când erau minori (principiul tempus commissi delicti). Așadar, aplicarea pedepsei este încredințată personalului din Departamentul de Justiție pentru Minori chiar și atunci când executarea pedepsei a început ulterior împlinirii vârstei de 18 ani.

Departamentul de Justiție pentru Minori din Italia se află în subordinea Ministerului Justiției și răspunde de respectarea drepturilor copilului și tânărului adult (cu vârsta cuprinsă între 14 și 21 de ani) care a comis o infracțiune în perioada în care era minor.

Acest departament este alcătuit dintr-o structură centrală care elaborează liniile generale de acțiune în cazul minorilor și verifică situația acestora și o serie de centre distribuite pe tot teritoriul Italiei, centre care sunt, de fapt, centre pentru judecarea minorilor, școli de corecție, centre pentru servicii sociale destinate minorilor, centre de primire etc.