Câștigurile de capital ale companiilor rezidente și companiilor nerezidente care au sediul permanent în Italia sunt supuse taxării prin impozitul pe veniturile companiilor (imposta sul reddito delle società sau IRES) și impozitul regional pe activitățile productive („imposta regionale sulle attività produttive” sau IRAP).

Companii rezidente și nerezidente cu sediul permanent în Italia

Câștigurile provenite din vânzarea de participațiuni și câștigurile extraordinare de capital provenite din transferul companiilor profitabile sunt excluse din baza de impozitare pentru impozitul regional pe activitățile productive (IRAP).

Companiile și subsidiarele din Italia pot beneficia de o reducere de 95% a bazei de impozitare pentru câștigurile de capital provenite din cedarea participațiilor locale sau străine. De fapt, se impozitează doar 5% din câștigurile de capital. Se poate solicita această reducere în cazul în care:

  • participația este declarată o investiție financiară pe termen lung;
  • compania-mamă din Italia deține participația de cel puțin 12 luni înainte de cedarea lor;
  • subsidiara desfășoară activități comerciale (companiile din domeniul imobiliar nu sunt considerate companii care desfășoară activități comerciale și de aceea, ele nu pot îndeplini această cerință, decât în situații deosebite);
  • subsidiara nu este rezidentă într-un paradis fiscal (țări care nu se află pe lista țărilor cu care Italia face schimb de informații financiare).

Ultimele două condiții de mai sus trebuie îndeplinite neîntrerupt pe parcursul a trei ani fiscali înainte de cedare.

Dacă nu se îndeplinesc condițiile amintite, câștigurile de capital provenite din vânzarea acțiunilor se vor include în baza de impozitare pentru calculul impozitului pe veniturile companiilor (IRES).

În general, pierderile de capital legate de acțiuni sunt deductibile. Totuși, există o excepție pentru pierderile de capital legate de participațiile care pot beneficia de reducerea cu 95% a bazei de impozitare. Aceste pierderi sunt 100% nedeductibile. Pierderile provenite din vânzarea acțiunilor ce nu se încadrează la scutiri aplicate sunt nedeductibile până la valoarea egală cu valoarea exceptată de la impozitare a dividendelor primite pentru astfel de participații pe parcursul anterioarelor 36 de luni efectuării vânzarii.

Companiile nerezidente fără un sediu permanent în Italia

Cele mai multe acorduri privind taxele impiedică Italia să aplice taxe câștigurilor de capital provenite din vânzarea de acțiuni deținute la companii din Italia de către companii nerezidente.

În lipsa unui asemenea acord, câștigurile de capital provenite din vânzarea unei participații substanțiale deținută la companiile italiene și din parteneriate sunt supuse impozitării în Italia, dar 50,28% din aceste venituri sunt exceptate. Drept urmare, 49,72% din aceste venituri sunt taxabile și li aplică rata standard a impozitului pe venit pentru companii, adică 27,5%. O „participație substanțială” reprezintă, pentru o companie listată la bursă, mai mult de 2% din persoanele cu drept de vot din cadrul companiei sau 5% din capitalul companiei. Pentru o companie nelistată la bursă, aceste valori sunt de 20%, respectiv 25%.

Câștigurile de capital pentru „participațiile nesubstanțiale” sunt supuse unui impozit substitutiv de 26%. Totuși, există și câteva excepții:

Solicitările de rambursare a impozitului și termenele-limită

Solicitările de rambursare a impozitului trebuie formulate până în luna a noua următoare sfârșitului anului fiscal al companiei. Companiile trebuie să efectueze plăți în avans pentru impozite și taxe locale bazate pe metoda prognozei sau o valoare procentuală din taxele plătite în anul anterior. Pentru anii fiscali 2015 și 2016, plata în avans a impozitelor și taxelor locale este 100% din impozitul datorat pentru anul fiscal anterior.

Termene-limită

Legea bugetului 2016 a introdus mai multe schimbări în ceea ce privește termenele-limită pentru depunerea declarațiilor de venit. Această lege prevede că o companie care depune o declarație de venit relevantă poate să fie supusă unui audit financiar până la sfârșitul celui de-al cincilea an împlinit de la depunerea declarației. Anteriorul termen era de de patru ani de la depunerea declarației de venit. Suplimentar, termenul-limită pentru nedepunerea unei declarații de venit a fost prelungit la șapte ani (anterior, acest termen era de cinci ani).

Legea bugetului 2016 anulează dublarea termenelor-limită în cazul unor anchete penale pentru evaziune fiscală.

Toate aceste reguli se aplică începând cu anul fiscal 2016.