Separația de bunuri este alternativa la regimul de proprietate comună și în această situație fiecare dintre soți este proprietarul exclusiv al bunurilor achiziționate înainte, dar și pe parcursul căsătoriei.

Până în anul 1975, acest sistem al separației bunurilor era aplicat din oficiu tuturor cuplurilor, cu condiția ca acel cuplu să nu aibă o înțelegere matrimonială care să le permită administrarea în comun a bunurilor. Odată cu modificarea Codului Familiei din anul 1975, s-a modificat și regimul aplicat din oficiu, și anume, după aceasă modificare, se aplică regimul proprietății comune a bunurilor.

Există, în continuare, posibilitatea înlocuirii regimului proprietății comune cu cel al separației de bunuri, schimbare ce se poate realiza în urma solicitării unuia dintre soți.

În cazul unui cuplu cu un regim de proprietate comună este posibil ca un creditor să pună sechestru nu doar pe bunurile debitorului, ci și pe bunurile comune ale familiei. În schimb, în cazul separației de bunuri doar bunurile debitorului pot fi sechestrate în favoarea creditorului.

De fapt, trecerea de la un regim de proprietate comună la unul în care bunurile sunt separate urmărește, în general, punerea la adăpost a bunurilor unui soț în fața creditorilor.

Când se poate face separația de bunuri

Schimbarea regimului, dintr-un regim de proprietate comună într-unul al separației de bunuri, e posibilă în orice moment.

Mai exact, această schimbare se poate face:

  • în momentul oficializării căsătoriei - printr-o cerere adresată celui ce oficializează căsătoria (ofițerul Stării Civile, preotul paroh sau alt reprezentant al statului);
  • înainte de căsătorie - printr-un acord autentificat de către notar (convenția trebuie semnată și transmisă autorităților până la momentul înregistrării căsătoriei);
  • după căsătorie - prin acord autentificat de notar și adnotare făcută pe marginea certificatului de căsătorie.

Dacă aceste schimbări de regim implică și un bun imobil, contractul și modificările aduce de acesta trebuie să fie transcrise în registrul imobiliar. În total, o astfel de schimbare costă aproximativ 500 de euro: 255 de euro pentru taxe și peste 200 de euro TVA-ul și plata notarului.

În cazul în care separația de bunuri se face cu scopul unic de a crea prejudicii creditorilor, aceștia pot iniția o acțiune de revocare, acțiune ce se poate iniția în maximum cinci ani de la data modificării regimului patrimonial și consemnată de către notar.

Moștenirea bunurilor

În separația de bunuri, fiecare dintre soți păstrează o poziție patrimonială independentă, excepție făcând drepturile de succesiune. Altfel spus, regimul patrimonial al cuplului nu influențează drepturile de moștenire.

Are importanță, totuși, momentul în care se stabilește patrimoniul ce este inclus în moștenire. În cazul decesului, jumătate din bunurile soțului decedat, ce se aflau în proprietate comună, vor fi destinate moștenirii, în timp ce restul de 50% va aparține soțului supraviețuitor.

Doar bunurile personale ale defunctului, bunuri ce nu intră în proprietatea comună, se vor împărți, în proporție de 100%, între moștenitorii legali.

Bunuri personale sunt considerate bunurile dobândite înainte de căsătorie sau dobândite prin donație sau moștenire, precum și cele necesare practicării meseriei sau alte bunuri menționate în mod expres.